Identitatea culturală a satului românesc reprezintă o importantă sursă de dezvoltare locală şi este caracterizată de un patrimoniu cultural material si imaterial divers.

În mediul rural românesc, accesul locuitorilor din sate şi comune la cultură este limitat, comparativ cu accesul celor din mediul urban.

O parte integrantă , deosebit de importanta a mostenirii culturale o reprezintă asezămintele monahale, schiturile, bisericile, obiceiurile si traditiile locale.

Pe raza comunei Vânători se regasesc cladiri, biserici si monumente istorice, dintre care unul este declarat ca fiind de interes national. Acesta este in evidenta Ministerului Culturii si Patrimoniului National, inclus in lista monumentelor de arhitectura: Biserica de lemn Sf. Mihail si Gavril (Sat Vânători, Anul 1884, Cod MH-II-m-B-10436).

Pastrarea, punerea în valoare a istoriei, a mostenirii rurale si a patrimoniului cultural si promovarea acestuia constituie o prioritate atat la nivel local cat si national.

In perioada 2007 – 2013 au fost acordate finantare nerambursabile pentru sprijinirea investitiilor pentru renovarea, modernizarea si dotarea aferentă a asezămintelor culturale.

In perioada urmatoare, 2014 – 2020, restaurarea, consolidarea si conservarea obiectivelor de patrimoniu cultural si natural si achizitionarea de echipamente pentru expunerea si protectia patrimoniului cultural, vor constitui prioritati de finantare prin fondurile europene nerambursabile.

Pe raza comunei exista o biblioteca comunala, deservita de un bibliotecar profesionist.

Obiceiuri Locale

Un loc important in folclorul local il detin obiceiurile legate de evenimentele importante din viata omului: nasterea, nunta, moartea.

Nasterea este insotita de ritualuri complicate a caror protagonista este moasa care isi imparte atentia si grija intre lauza si nou-nascut. Rolul acesteia este sa inlature fortele malefice pentru a favoriza cresterea lipsita de pericole a copilului.

Ursitoarele sunt zane care vin in noptile , fara soare pentru a-i decide soarta nou-nascutului. Dupa unele credinte, ursitoarele se numesc : Ursitoarea (cea mai mare dintre ele, cea care tine fusul si furca), Soarta (cea care prezice destinul) si Moartea (cea care stabileste cand se va curma firul vietii). Aceste personaje mitologice prezinta o adaptare a mitului grecesc referitor la cele trei Moira, babe urate si neiertatoare de care pana si Hera se temea.

In satele comunei inca se mai respecta datina nuntilor de trei zile, incepand de sambata seara (cu invitarea separata a nuntasilor mirelui si miresei la o cina mai sumara a „alergatorilor”, vecini sau rude apropiate, care se ocupa in mod deosebit de pregatirile nuntii), continuand duminica („adapatul” miresii, constituirea alaiului mirelui care se deplaseaza la casa miresii unde portile se deschid numai dupa rostirea „colacaseniilor”, un fel de oratii de nunta ; apoi deplasarea impreuna si cu nuntasii miresii la biserica, unde se oficiaza cununia religioasa, in fine, masa mare la casa mirelui, cu muzica si daruri, petrecerea putand dura pana dupa miezul noptii) si incheindu-se luni, cu un pranz al tuturor rudelor mai apropiate, la casa miresii, muzica nelipsind nici de aceasta data. La orice nunta se pot distinge cateva momente distincte:

• petitul;
• pregatirile pentru nunta;
• chemarea la nunta;
• aducerea si impodobirea bradului;
• cununa miresei;
• adapatul miresei;
• barbieritul mirelui;
• plecarea dupa mireasa;
• cununia propriu-zisa care se face la biserica;
• primirea miresei la noua locuinta;
• masa mare si strigarea darului;
• dezvelitul miresei;
• cuscrii.

De asemenea un rol aparte in cultura locala il reprezinta claca. In cadrul clacilor, o tanara fata era initiata despre cum trebuie sa toarca, cum trebuie sa brodeze, cum trebuie sa teasa, cum trebuie sa impleteasca sau sa faca dantela. Modul traditional de organizare a unei claci are propriul sau ritual. Un grup de prietene sau de vecine se adunau la una dintre acestea, de regula o persoana casatorita, care are si o casa ceva mai mare, pentru a o ajuta la lucru. Este vorba fie despre o gospodina care pregatea zestrea unei fete, fie este vorba despre o tanara mutata in casa noua. Atunci, vecinele, tinerele, veneau in ajutorul ei, strangandu-se pentru a o ajuta cu aranjarea noii ei case.

Nedeile locale – In ce priveste nedeile, chiar daca acea parada a costumelor populare splendide, de acum 50-60 de ani, nu prea mai e la moda, ele constituie un prilej de mare bucurie pentru toate varstele, datarea fiind legata de hramul bisericii din satul respective. In zilele de nedee, fiecare gospodar isi intampina rude sau prieteni apropiati pe care ii invita la masa, pregatirea unor bucate alese cat si curatenia locuintelor asigurandu-se cu mai multe zile inainte. Grupuri de lautari sau alti instrumentisti si cantareti asigura ambianta muzicala pentru ca petrecerea sa fie deplina. Dupa pranz, sau mai spre seara, se incinge hora satului unde voia buna, chiuiturile nu contenesc pana tarziu in noapte.

Traditii Locale

Plugusorul – Actualmente este pe cale de disparitie. In prima zi a anului se colinda de dimineata pana la amiaza. Ceata de copii intre 6 si 8 ani se folosea de clopotei, bice si un plug de lemn impodobit cu panglici de hartie colorata. Micii plugari imbracati in costume populare trageau cate o brazda in curtea casei la care colindau; unul tinea plugul de coarne, altul plesnea din bici. Daca plugul era tras de boi, coarnele lor se vopseau in rosu. In textul colindei, personajul principal era legendarul Traian, implicat in muncile campului de la arat pana la coacerea painii.

Mucenicii / Samtii – Zi specifica pentru focurile de peste an cu rol purificator. Se aprinde o carpa cu care se afuma contra serpilor peste sat (casa, grajd, cotete, livezi, gradini, vii). Se dau de pomana colacei unsi cu miere in forma de cerc sau „S”. Barbatii norocesc, facand o plimbare la vie, cu o sticla cu vin si un bundarete (mat gros) ori dezgropand vreo damigeana ascunsa in vie cu un an in urma. Se taie cateva corzi de vita ca via sa simta dorinta de rod bogat.

Sanzienele (24.06) – Se fac coronite din sanziene, care se arunca peste casa. In urmatoarea zi se verifica in ce masura coronitele s-au umplut de roua. Roua bogata in coronita inseamna maritia sau insuratoare cu noroc peste un an.

San Petru (29.06) – Fiind cel mai cunoscut sfant din calendarul popular, San Petru de Vara e sarbatorit prin trei zile de post si abtinere de la munca fizica corespunzatoare a trei mari calitati ce-i sunt recunoscute: in trecut umbla cu Dumnezeu pe Pamant ambii fiind deghizati in oameni simpli, nevoiasi care ii vindecau pe credinciosi de diferite boli; pe de alta parte San Petru este considerat patronul lupilor, avand puterea sa le inclesteze gura timp de 40 de zile pentru a-i proteja, astfel, pe bunii crestini; nu in ultimul rand, San Petru este apreciat si ca un stapan al grindinii, deoarece trei zile a fiert piatra in cer, maruntind-o si albind-o, ca sa nu fie distruse in totalitate recoltele oamenilor.

Adormirea Maicii Domnului / Sfanta Maria Mare (15.august ) – Mare sarbatoare religioasa, cu praznice si pomeni, dupa doua saptamani de post, in localitatile care-si tin hramul bisericii si nedeia.

Ignatul (20.decembrie ) – Considerat ocrotitor al porcilor, Sfantul Ignat este evocat printr-un ritual aparte la taierea porcului in aceasta zi; dupa ce animalul este parlit si curatat, se aseaza pe burta si inainte sa fie decapitat ii este crestata o cruce mare pe ceafa in care se presara sare si se toarna vin rosu dintr-o sticla neinceputa odata cu urarea participantilor adresata gazdelor: „Sa-l mancati sanatosi!”

Ajunul Craciunului (24.decembrie ) Punctul de forta al obiceiurilor populare de iarna din zona este cantonat in ajunul Craciunului si in ziua imediat urmatoare, cu practici variate, de la sat la sat. Seara, in centrul localitatii, se aprind focuri mari dispuse in cerc. Preotul binecuvanteaza, si dupa ce se canta colindele se joaca hora, impartindu-se colacei copiilor sau tuica fiarta adultilor.